Lansarea romanului, finalist al prestigiosului premiu Herralde de Novela, va avea loc miercuri, 27 mai, începând cu ora 19.00, în ceainăria Librăriei Cărtureşti. Alături de autor, vor participa la eveniment traducătoarea cărţii, Luminiţa Voina-Răuţ, criticul literar Luminiţa Marcu şi directorul editorial al editurii Vellant, Simona Răuţă.
Joi, 28 mai, începând cu ora 19.00, în Sub_Cărtureşti, Andrés Barba va participa alături de scriitorul spaniol Ray Loriga la o discuţie despre literatura spaniolă de ieri şi de azi, moderată de Luminiţa Marcu.
Romanul „Sora Katiei” surprinde cititorul încă de la primele pagini, prin stilul aparent neutru, de o sinceritate brutală, care ascunde, însă, o artă narativă de o subtilitate diabolică. Romanul înfruntă dificila misiune de a face inocenţa convingătoare prin îmbinarea dintre realismul povestirii şi viziunea impregnată de candoare a protagonistei. Crescută într-un mediu sordid – fiica unei prostituate şi sora unei dansatoare de striptease – eroina este un personaj misterios, al cărei nume nu va fi dezvăluit până la sfârşitul cărţii. Însuşirile fetei contrastează puternic cu mediul său de viaţă: o imagine a inocenţei, sora Katiei este capabilă să resemnifice relaţiile umane din acest mediu depravat. Văzută prin ochii ei, lumea pare a fi o pictură naivă.
Un roman care vorbeşte cu delicateţe despre o lume a degradării, Sora Katiei face dovada talentului narativ de excepţie al lui Andrés Barba, dar şi a unui fler deosebit în a înţelege psihologia feminină. Cartea a fost ecranizată în 2008, filmul fiind premiat şi nominalizat la Festivalul Filmului Olandez şi la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.
Andrés Barba s-a născut la Madrid, în 1975. Este licenţiat în literatură spaniolă şi filosofie la Universitatea Complutense din Madrid. Debutează la doar 20 de ani, în 1997, cu romanul El hueso que más duele. Încă de la început criticii au remarcat tonul său autentic, stilul realist şi modul aparte de a înţelege relaţiile interumane. Sora Katiei (2001) este cel de-al doilea roman al său, finalist al premiului Herralde de Novela, şi a fost foarte bine primit atât de public, cât şi de critici, fiind apreciat pentru subtilitatea cu care redă inocenţa personajului principal. Stilul autentic rămâne caracteristic şi următoarelor romane – La recta intención (2002), Ahora tocad música de baile (2004), Versiones de Teresa (2006), distins cu Premiul Torrente Ballester, Las manos pequeñas (2008), – care continuă tema lipsei de comunicare şi a singurătăţii obsesive a societăţii contemporane. În 2007 a scris împreună cu Javier Montes volumul La ceremonia del porno, distins cu cel de-al XXXV-lea Premiu Anagrama pentru Eseu.
În prezent este profesor la Universitatea Complutense din Madrid şi colaborează cu diverse publicaţii, inclusiv ziarul El País.