Publicată în 2015, Ciuperca de la capătul lumii a devenit, la scurt timp (alături de platforma digitală declinată, Feral Atlas), un bestseller antropologic pop adoptat cu entuziasm de alte discipline și câmpuri, de la geografia umană, studiile de mediu, economie politică sau arta contemporană. Autoarea pornește într-o amplă cercetare colaborativă, urmărind traseul uneia dintre cele mai valoroase ciuperci din lume și relațiile de interdependență pe care aceasta le formează cu alți actori importanți: pădurile de pin, solurile, lanțurile globale de mărfuri, zonele contaminate și peisajele aflate în ruină. Investigația o poartă către culegătoarele și culegătorii de matsutake din Oregon (SUA), Yunnan (China) și Laponia (Finlanda). Această ciupercă este utilizată nu ca metaforă – așa cum ar fi tratat-o cândva antropologia simbolică și structuralistă – ci ca agent care modelează și este modelat de relații (sau încâlciri complexe și instabile) globale.

„Dacă vrem să învățăm ceva, e necesar să revitalizăm artele de a remarca și să includem și etnografia și istoria naturală“ devine un manifest metodologic prin care Tsing critică felurile în care cunoașterea modernă și guvernanța neoliberală privilegiază scalabilitatea monoculturilor (cum au fost cele de trestie de zahăr). În opoziție cu acestea, Tsing se concentrează pe elemente care nu pot fi reduse, multiplicate sau domesticite în medii controlate: neascultătoarele ciuperci matsutake, recalcitrante la posibilitatea cultivării industriale. Pentru a transforma matsutake într-un dispozitiv „bun de gândit“, autoarea își îndreaptă atenția către spații care sfidează logica standardizării și replicării și care se dezvoltă în ruinele lăsate în urmă de capitalism, cum sunt pădurile în care matsutake cresc spontan. Aceste păduri sunt tratate ca anti-plantații: locuri ale diversității și ale colaborărilor multispecii. Bogdan Iancu antropolog, lector universitar SNSPA București

„Această carte spune povestea călătoriilor mele alături de ciuperci, într‑o explorare a indeterminării și condițiilor precarității, adică a vieții lipsite de promisiunea stabilității. Am citit că, atunci când s‑a prăbușit Uniunea Sovietică, în 1991, mii de siberieni rămași dintr‑odată fără garanțiile statului s‑au repezit către păduri, la cules de ciuperci. Aceste ciuperci nu sunt cele pe urma cărora merg eu, dar și ele îmi sprijină argumentul: viețile necontrolate ale ciupercilor sunt un dar – și un ghid – atunci când lumea controlată în care credeam că trăim eșuează.“ Anna Lowenhaupt Tsing

Anna Lowenhaupt Tsing este profesoară de antropologie la Universitatea din California, Santa Cruz, și la Universitatea Aarhus, Danemarca. Este autoarea lucrărilor In the Realm of the Diamond Queen (1993), Friction (2005) și Ciuperca de la capătul lumii (2015), volum distins cu Premiul Victor Turner pentru scriere etnografică acordat de Societatea de Antropologie Umanistă. Este una dintre inițiatoarele și curatoarele platformei Feral Atlas. Considerată una dintre cele mai influente teoreticiene ale globalizării și ecologiei, Tsing explorează în lucrările ei întâlnirile dintre specii și transformările care construiesc lumile pe care le locuim, cu o aplecare deosebită asupra efectelor ecologice ale expansiunii capitalismului și asupra modului în care aceasta influențează comunitățile marginalizate și mediile lor de viață.

Editarea și traducerea acestui volum au fost co-finanțate de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Recenzii pentru „Ciuperca de la capatul lumii”